Калитэциле унуй ом адевэрат

Anexa 1

^Vorbirea voastră să fie aleasă, strălucitoare ca soarele și gustoasă ca apa.
^Iertarea este cea mai frumoasă comoară.
^Răbdarea-i cel mai bun medicament pentru suflet
^Toate lucrurile ne sînt îngăduite, dar nu toate aduc folos.
^Urmele lăsate ne șoptesc cine sîntem.
^Tu-ndreaptă-ți pașii fragezi, dă altora lumină. (T=Ț)
^Înțelepciunea e cel mai de preț diamant. (Î=I)

Anexa 2

^{Iubiri nerăsplătite}

Era o iarnă cumplit de grea. Zăpada era neobişnuit de mare, iar noaptea era un ger de crăpau lemnele.

Nu ştiu cum se întîmplase că bunicul m-a luat într-o astfel de zi şi m-a dus cu el în sanie după ceva într-un sat îndepărtat. Acolo am ajuns seara şi, după ce am băgat boii într-un grajd cald, am intrat şi noi în casă, unde, după lungi stări de vorbă cu cei de acolo, am cinat şi ne-am culcat, rămânând să ne întoarcem acasă a doua zi.

Acasă, cîinele a aflat doar seara, că lipsim. Cum a fost dezlegat din lanţ, s-a luat pe urma noastră pînă a ajuns – cine ştie cînd, noaptea – acolo unde eram noi. Doar dimineaţa l-am găsit, cu blana numai ţurţuri de gheaţă, aproape mort, lîngă uşa casei în care dormiserăm noi, aşteptându-ne să ieşim.

Cum trecuse el prin şapte sate pînă aici? Cum scăpase de atîtea primejdii şi cum răbdase atîta frig şi foame?

Aşteptase toată lunga noapte geroasă lîngă pragul uşii închise. L-au dus în casă la căldură şi într-un târziu şi-a revenit. Tot timpul m-am uitat la suferinţele lui, ce bucurie avea că ne-a regăsit!

Atunci am înţeles eu prima dată ceva din ce înseamnă adevărata iubire şi prietenie. Că, pentru acela pe care îl iubeşti, trebuie să fii în stare să rabzi, să osteneşti, să-ţi pui viaţa în orice primejdie, dar să rămâi cu orice preţ nedespărţit de el, în orice împrejurare.

^{Prietenie ciudată}

Într-un colț al tinzii, pe un țolișor vechi, Mura, pisica cea tărcată, își alăpta mîțișorii. Torcea încetișor cu ochii închişi. Cînd a intrat răţuşca , Mura s-a oprit din tors. Răţuşca s-a apropiat de pisică şi i-a pipăit cu ciocul blana. În ochii pisicii s-au aprins scîntei răutăcioase. Răţuşca s-a pitulat dezmierdător. Era cald şi bine lîngă blana pisicii, iar ea îngheţase. Treptat, luminiţele răutăcioase din ochii Murei se stinseră. Pisica o privi nedumerită, o mirosi. Răţuşca era mică, slabă, cu blăniţa pufoasă, ca şi mîţişorii ei. Murei i se făcu milă. Pe urmă îşi zise, se vede: „Unde trăiesc patru, încape şi al cincilea.” Şi trecu o dată limba pe spinarea răţuştei. Aceasta se mişcă şi spuse ceva în limba ei păsărească. A doua zi, Mura stătea tolănită la soare. Pisoii se jucau prin ogradă. Iar sus, pe spinarea ei, pirotea răţuşca.

^{Trei prieteni}

În ziua aceea, Victor făcuse ce făcuse și-și pierduse pachețelul cu mîncare. În recreația mare, toți copiii mîncau, numai Victor stătea mai la o parte și se uita.

• De ce nu mînănci? îl întrebă Mihai.

• Mi-am pierdut pachețelul cu mîncare.

• Foarte rău! făcu Mihai, mușcînd dintr-o felie mare de pîine albă. Pînă la masă mai e mult!

• Dar unde l-ai pierdut? îl întrebă Ionel.

• Nu știu..., șopti Victor și-i întoarse spatele.

• Vezi, dacă-ți pui pachețelul în buzunar, în loc să-l pui în ghiozdan? îl dojeni Mihai.

Numai Vasilică nu-l întrebă nimic. În schimb, se apropie de el, rupse în două felia lui de pîine cu unt și-i întinse una din bucăți prietenului său.

• Hai, Victor, mînăncă și tu!

Anexa 3

Grupul I: Veselie-n jur să fie

Căci vin eu, sunt bucuria

Unde-s eu, acolo-i bine

Pace dulce, armonie.

Eu vă-ndemn să încercați

Și-n necaz să vă bucurați

Vă promit s-aveți izbîndă

Fericire tot crescîndă.

1. Explicați beneficiile ”roadei” descoperite în text.

Grupul II:

1. Cît de greu e fiind umilit, batjocorit – să rabzi.

Cît de greu e să ierți o nerăbdare, o pagubă, o palmă fără să-ntorci un ghiont.

• Se merită oare?

• Dar ce te-ar zidi, te-ar întări, te-ar face mai bun, mai frumos și mai cumsecade?

• Răbdarea!

1. Numiți beneficiile ”roadei” descoperite în poezie.

Grupul III: a) Ia spuneți-mi cui nu-i place

Să fie în lume pace?

Dar de ce de-atîtea ori

Ne certăm frați și surori

N-ascultăm părinții noi.

Și ne plîngem de nevoi.

Haideți să-ncercăm să fim

Blînzi și harnici și cuminți

Dragoste să dăruim

Liniștea s-o-mpărtășim

Și-așa pace o să primim.

b)Scrie sinonimul cuvîntului descoperit.

c) De ce se-ntîmplă neînțelegeri?

Grupul IV: a) Lucru mare-i bunătatea

Prețios și mult dorit

Cît de greu de împlinit

În lumea rea și fără milă.

Să fii bun, să dai tu pîine

În loc de-o palmă sau țărînă.

Dar se merită, să fii bun

În al vieții greu lung drum.

b)Cînd folosiți această ”roadă”?

Grupul V: a) Sunt un lucru de folos

Și de un frumos miros

Cei din jur îmi zic iubire

Curg din inimi, toți s-o știe

Toată lumea mă dorește

Dragoste-al meu nume este. b)Comentați versurile

Autorul:

Să vă spun ce s-a-ntîmplat

E ceva de neuitat

S-a-ntîmplat pe drum c-o floare,

O fetiță mult vioaie

Avînd multe de aflat

Fetița:

Draga mea ești minunată

Și ca tine nu e alta

Dar să-mi spui cum reușești

Tu pe toți să ne uimești?

Floarea:

Scumpa mea, e foarte simplu

Dragostea eu o dau triplu

Mai întîi eu dau miros

Multora chiar de folos

Mai apoi cu gingășie

Viața dulce vreau să fie

Și-n sfîrșit eu dau culoare

Celui care bucurie n-are

Că pivindu-mă atent

Inima să-i cînte lent

Lucru mare-i modestia

Pacea și mărinimia

Să fii blîndă și frumoasă

Nu poți fi așa de-odată

Trebuie multă muncă

Anexa 4.

Florile

Să-ți faci viața mai lungă

Ca s-aduci mai multe roade

Fericind multe noroade.

Fetița:

Cum să fac, te rog, mă-nvață

Vreau s-aduc folos în viață

Vreau să fiu ca tine-bună

Dulce, răbdătoare,

Să mă-admire-o lume-ntreagă

Floarea:

Ce să-ți spun?

În primul rînd

Dăruirea mi-e în gînd

Eu nu caut să primesc

Vreau să dau la toți lumină

Pace, liniște la toți să vină

Sînt modestă, răbdătoare

Să le dau eu vreau răcoare

Bunătate și blîndețe

Ce-ar putea mai bine să te-nvețe?

Fetița:

Dulcea mea, îți mulțumesc

Vreau ca tine să trăiesc

Cît de multe am învățat

Au rămas doar de-aplicat

Autorul:

Iat-așa dintr-o-ntîmplare

Vom primi cu toți mustrare

Un îndemn pentru schimbare

Învățat de la o floare.

Anexa 5

Florile: vorbirea dulce, iertarea, răbdarea, înțelepciunea, bunătatea, prietenia, cinstea, adevărul, mărinimia, dragostea, credința, milostenia etc.

Spinii: invidia, minciuna, disprețul, ambiția, încăpățînarea, lăcomia, ura, cearta, trîndăvia, lașitatea, zgîrcenia, mîndria de sine.

Proiect didactic

Disciplina: Dirigenţie

Subiectul: Calităţile unui om adevărat

Subcompetenţe:

• Formarea pentru autocunoaştere şi dezvoltare personală

Obiective operaţionale:

O1 – să perceapă modurile, recomandările de sesizare a valorilor spirituale şi necesitatea acestora în vieţile noastre;

O2 – să deosebească valorile spirituale ce ajută la o creştere bună a omului, de cele negative ce distrug fiinţa umană;

O3 – să acumuleze cît mai multă informaţie despre valorile spiritual-morale şi să o aplice în practică;

O4 – să manifeste interes şi insistenţă pentru promovarea comorilor spirituale;

O5 – să participle activ şi cu interes pe tot parcursul lecţiei;

O6 – să demonstreze compasiune şi respect faţă de colegi.

Strategii didactice:

Metode şi procedee: Discuţie dirijată, expunerea, explicație, acrostihul, prima literă, dramatizare, joc didactic, descoperire, memorare, TIC-ul.

Mijloace de instruire: calculator, proiector, fișe, DEX, ustensile pentru dramatizări, macheta trenului, porumbei, table.

Forme de lucru: frontal, individual, în echipă